ALBINELE SI URSII.
FABULA ALBINELE SI URSII A FOST PRELUATA DE PE NET.
Vreo asemanare cu realitatea?
Dupa scurta hibernare, ursii, cautând mâncare, au pornit spre o stupina dintr-o zona subalpina, dar, în stupi, sa vezi durere, nu era un gram de miere.
Cei batrâni, cu influenta, au tinut sfat de urgenta si-adunând, apoi, tot natul, au citit comunicatul.
– Azi s-a hotarât, în plen, ca, din lipsa de polen, albinele lucratoare sa plece peste hotare, sa munceasca la straini, ca s-avem fagurii plini.
– Am si eu o întrebare: Daca nu-i polenizare, nu se rupe lantul trofic?, comenta un urs distrofic, încât, la noi, prin livezi, nici un fruct n-o sa mai vezi…
– Mare paguba-n ciuperci! Azi livezile sunt… terci si nu-i chip de revenire. stiti voi… Greaua mostenire!, îi raspunse Ursul Brun, sprijinit de un gorun.
Fructe, cu un mic efort, o s-aducem din import, s-avem pentru fiecare. – Stai jos! Alta întrebare!
– Dar cu trântorii din stup ce-o sa facem, caci la zdup nu-i putem baga pe toti
Ei, în primul rând, nu-s hoti, ca sa fie pedepsiti, plus ca trebuie hraniti si-ngrijiti cum se cuvine, iar din mierea de albine ce-mi revine, natural, nu cedez nici un pocal.
– Martinel, nu fi cretin!, i-a zis Ursul Carpatin celui care, din prostie, amintea de puscarie.
Nu-i închidem nicaieri, îi luam consilieri sau îi angajam, baiete, trântori-sefi, la cabinete!
La asa vorbe cu tâlc, ursuletul tacu mâlc si, desi nu avea scoals, a desprins si o morala:
Când multimea te voteaza si detii toata puterea, nici macar nu mai conteaza cum si cine face mierea.
Articol recuperat din arhiva Wayback Machine după atacul informatic din iunie 2026; e posibil ca unele imagini sau fragmente să lipsească.